Re-compoziţie

S-a spart oglinda.
Privesc cu mirare
Bucăţi din mine.
O frunte acum acoperită cu breton
Şi cine ştie ce mai acoperă ea
Şi-un ochi care clipeşte dublu
Ca o celulă divizată
Deşi de văzut nu vede
Mai bine.
Un umăr, şi câte a împins
Şi câţi a ţinut în balanţă.
Uite şi mâna dreaptă
Complet deconectată de cea stângă
Cumva, au reuşit să ştie
Una de alta
Şi să atingă atâtea
In unison.
O parte din piept
Ce chiar şi asa adăposteşte
Motorul enigmatic şi complex.
Haha, şi o bucată de burtă
Care nici chiar aşa nu e mai mică.
O frântură din piciorul stâng
Pe care m-am proptit de atâtea ori
Pe cel drept nu-l mai văd
Dar ştiu că e acolo,
Urmându-l ritmic si diligent
Pe stângul.
Mă-ntreb
Oare aşa, zdrobită
Mă văd mai bine ?
Oare, chiar şi aşa, zdrobită
Rămân tot eu ?

I've got a b.l.o.g. !!!

Finally caught up (somewhat) with the rest of the world!  And just like (most of) the rest of the world, I'll keep this blog bilingual.  That is, when I feel like writing in Romanian, I'll write in Romanian.  Even if I feel like stating that in English.
I have a feeling the content will be just as jumbled, pretty much like my life.  Nobody asks me if I'm ok with being taken by surprise by this or that, and life doesn't really care I'm not expecting this but that.
So I'll dish it out just the way it comes to me.  Literally. 


P.S.  I can already hear my kids "Moooom! No you didn't!"  Poor kids - first Facebook, then this -  how much more can they take... I don't know. 
But we'll see.

:)