Inainte, pe drumul inapoi

M-am născut într-un tren
Probabil rapid,
Pentru că trecea fără oprire
Prin toate staţiile
La care voiam să cobor.
Viaţa din afară îmi defila
Prin faţa ochilor -
Şi tot ce puteam face
Era să privesc.
Când am crescut
Am zis “Ajunge!”
Şi-am coborât la prima staţie
Unde s-a oprit, aleator.

Am continuat să cresc
Intr-o maşină
Crezând că voi avea controlul
Refuzat până atunci.
De-atunci conduc  într-o goană nebună
Cu opriri dictate
De  semafoare -
Goana după eluziva lumină verde.
Viaţa din afară îmi defilează
Prin faţa ochilor
Şi tot ce pot face
E să privesc.

Incă aştept să-mi pună piedică
Un semafor roşu,
Inţepenit pe rosu
Suficient cât să păşesc afară,
Să-mi pun picioarele atrofiate
Pe drumul înapoi
Către mine,
Trăind.